Programari : 0735.880.282

Superconductibilitatea. O noua descoperire a lui Markov

Directorul NTT “Virus”, onorabilul profesor al institutului Politehnic din Harbinsk, Ghenadyi Alexandrovici Markov – este autorul a 7 descoperiri si peste 40 de inovatii, pentru care s-au eliberat brevete. Toate au caracter de pionerat si deschid noi perspective in stiinta. Si nu de putine ori sunt mai curand cerute in strainatate decat in tara sa natala.

Iata si ultima descoperire a lui Markov, in legatura cu metoda obtinerea  superconductibilitatii in metale, pentru care brevetul s-a obtinut in vara anului trecut, si care deja a trezit interesul producatorilor de cabluri din SUA, Austria, Germania, Slovenia. Oare industria indigena nu a aflat inca despre ea? Trebuie sa fiti de acord ca situatia este oarecum paradoxala. Acesta este si motivul pentru care ne-am adresat profesorului Markov cu rugamintea de a ne spune cateva cuvinte despre noua sa descoperire.

Ghenadyi Alexandrovici, cat timp v-a luat sa ajungeti la aceasta descoperire?

Noua luni. Cat pentru nasterea unui copil. Si multi ani pentru “afirmarea lui”. Adica pentru recunoasterea inovatiei pe care o aduce. Desi primul brevet l-am obtinut in urma cu 20 ani, mult timp mi s-a refuzat eliberarea certificatului de autor pentru aceasta inventie. Au avut loc nenumarate dispute.

 Referitor la aceasta, asa cum ati amintit in cadrul uneia din discutiile nostre, chiar a fost convocat consiliul suprem, la care a participat “intreaga lumina” a stiintei noastre?

Si nu numai a stiintei. Acest lucru s-a petrecut in perioada sovietica. Am fost nevoit sa ma adresez Ministerului Apararii al URSS. S-a constituit o comisie de expertiza a planificarii de stat URSS, in care au intrat reprezentantii Comitetului Central al Consiliului de Ministri URSS, Planului de stat al URSS, AN URSS, Comitetului de stiinta si tehnica, Comitetului in probleme de achizitii si descoperiri, reprezentanti ai opt organizatii VPK, care se ocupau de superconductibilitate. Au participat la sedinta comisiei si ziaristii de la ziarul “Pravda”, “Comsomolskaja Pravda”. Discutiile su fost foarte aprinse.

Si totusi ati iesit invingator si in aceste dezbateri?

Am prezentat atunci trei referate: despre superconductibilitate, oxidarea cu microarc si dirijarea structurilor ereditare. Dupa referat s-a admis cererea de aprobare a inovatiei, si am primit primul brevet pentru superconductibilitate. Este adevarat ca, la acea vreme, insusi cuvantul “superconductibilitate” trezea reactii de protest, intrucat in cerere eu scrisesem “conductibilitate anomala”. In 1992, am primit al doilea brevet pentru largirea posibilitatii super conductibilitatii. Iar vara aceasta deja am primit brevetul pentru procedeul trecerii conductorului in starea de superconductibilitate”. La acest moment, deja in intreaga lume savantii efectueaza cercetari in aceasta directie. Articolele mele pe aceasta tema au fost publicate in revistele “Calitatea europeana”, “Fizica tehnica”, “Tehnologiile internationale si procesele chimice”. Am prezentat un referat si la Conferinta internationala desfasurata in China si organizata de Universitatea din Pennsylvania. Si pretutindeni discursurile mele au fost percepute ca senzatie a secolului, in ele fiind expusa integral teoria superconductibilitatii in metale la temperaturi inalte.

In ce consta esenta descoperirii dvs.?

Daca luam un conductor metalic liniar si il incalzim, intotdeauna ajungem la punctul de topire. Luam acelasi conductor si il rasucim in spirala cu un diametru interior mic. Cand il incalzim, in functie de diametrul spiralei, acesta trece in starea de superconductibilitate la o anumita temperatura. Chiar si in cazul metalelor greu fuzibile cum ar fi wolframul, molibdenul, se poate obtine trecerea in starea de superconductibilitate la temperaturi de 500-3000 grade Celsius. Intreaga lume cauta acest lucru, insa nu toti au reusit sa realizeze trecerea unui conductor metalic in starea de superconductibilitate. In prezent in stiinta mondiala se va realiza trecerea in metale la starea de superconductibilitate, la temperaturi de –269,50 grade Celsius. Eu am obtinut superconductibilitatea in intervalul de la minus 50 pana la 3300 grade C, cu o densitate critica a curentului de 1-2 miliarde Amperi pe 1cm2. Aceasta insemna o ruptura revolutionara in stiinta si tehnica. Am depus deja cererea de acordare a brevetului international. Pot chiar sa va demonstrez metoda de obtinere a superconductibilitatii. Facem un experiment... Ghenadyi Alexandrovici invita grupul nostru de redactori in unul dintre laboratoarele centrului stiintifico-tehnic “virus”. Dupa ce conecteaza la retea instalatie de vid, in care se afla o spirala de wolfram, ne arata aparatele de control date. Inregistratoarele automate executa graficele unul dupa altul. Spirala de wolfram incalzita arde cu o lumina rosiatica. Dupa ceva timp, la o anumita temperatura de incalzire, siguranta sare. In acest moment se aprinde o lampa indicatoare, conectata in circuit, in paralel cu siguranta. Curentul continua sa intre in spirala de wolfram, care, trecand in starea de superconductibilitate (vizibila pe grafice), continua sa arda. Adica sa functioneze linistit. Ghenadyi Alexandrovici, ce confera descoperirea superconductibilitatii ca noua directie in stiinta, pentru dezvoltarea industriei? Inlocuind conductorii de cupru cu altii super subtiri, in baza noului principiu, se pot fabrica transformatoare, electromotoare. La transmiterea energiei la distante foarte mari, se pot inlocui liniile de inalta tensiune cu cablu de slaba tensiune. Si pierderile de energie pot fi reduse la zero. Iar lampile electrice obisnuite pot sa devina mai rezistente, marind diametrul rasucirii spiralei, utilizand in acest scop principiul superconductibilitatii in metale. Aceasta posibilitate deja a trezit interesul firmelor occidentale.

Pe 10 ianuarie 2003 in ziarul “Izvestia”, in articolul “Terapia cu neutrino: himera sau escrocherie?”, de asemenea in ziarul “Stiinta in Siberia” (Nr.1, 2003), 18 academicieni si membri-corespondenti s-au pronuntat impotriva proiectelor inovatoare prezentate de ZAO “Virus” la Consiliul stiintific reunit al stiintelor fizico-tehnice. Argumentul principal impotriva recunoasterii lucrarilor date a fost ca “stiinta nu are cunostinta despe asa ceva” ceea ce inseamna “nu este posibil pentru ca nu poate fi niciodata”.

Ce as putea sa comentez? Tot ce este nou in tara noastra este negat de stiinta oficiala, cu toate ca in perioada URSS-ului a existat se recunoastre si sprijin, si introducerea inovatiilor nefundamentale. De pilda, oxidarea cu microarc in metale. Astfel in editorialul international “Stiinta si omenirea 1981” (cu informatii despre se se intampla important in stiinta mondiala) din intreaga documentatie SO RAN a ajuns numai o singura lucrare, despre oxidarea in microarc – elaborata de mine. Vicepresedintele Consiliului de Ministri URSS, presedintele Comitetului de stat de stiinta si tehnica, G. I. Marciuc a spus despre metoda elaborata de mine – oxidarea in microarc – ca se numara printre cele mai mari realizari din ultimii ani ale savantilor din Siberia.

Alexandru POPOV “Cestnoe slovo” Nr.09 (423), 23.02.2005 http://www.chslovo.com/include/output_articles.asp?Id=29963